Batrana uscativa care sta de dimineata pana seara pe un scaun la fel de batran,ca ea privind lumea cu ochii ei mici si infundati,si salutand cu vocea ei ragusita ce se aude cu greu.Imbracata gros,nu conteaza ca e vara sau iarna...imbracata gros,cu baticul ei babesc care ascunde firele sure si razlete.
E o batrana ca oricare alta...sau aproape...nu toate batranele se imbata dupa un praznic si asteapta ca cineva sa o ajute sa se ridice de jos...Si acum imi amintesc...eram mica si bunica mea facuse praznic pentru bunicul meu...Cand am iesit din curte,am zarit-o:rosie la fata,cu ochii impaienjeniti,stand pe o fasie de iarba,nestiind ce e cu ea...cerand ajutor.
Dar nu e doar o femeie invarsta care se imbata des...ea e femeia care ma privit crescand...Eram micuta,aveam doar 4 ani...Ma duceam sarind precum iepurasul la magazin.Purtam o rochita alba si aveam parul prins cu o floricia alba .Si in timp ce eu zburdam,am intalnit-o acolo,stand pe scaunul ei,acompaniata de un batran.
Observase imbracamintea mea,si am auzit-o spunandu-i batranului"Uite!Asta-i mireasa lui Gheorghita"(mentionez ca Gheorghita e tatal meu),dupa care imi da ziua buna si imi zambeste prieteneste.
Si zi de zi,saptamana de saptamana,luna de luna,an de an ma privit crescand.
Acum am 13 ani,sunt in clasa a8a...dar ea tot aceeasi batrana a ramas:stand pe scaunul ei,la umbra zarzarului alaturi de batranul ei,privind si salutand lumea cu politete.
Oare asa va fi si in viitor?oare ii va da Dumnezeu zile sa ajunga pana cand voi fi femeie in toata firea?...
{Am tinut sa va povestesc de aceasta batrana,deoarece vreau sa arat tuturor ca nu numai cei din familie te privesc crescand ci multe alte persoane,nesemnificative,care stau si te privesc dintr-un colt.}
